Achimenes este o plantă ce face parte din familia Gesneriacee, fiind originară din zonele tropicale, din America Centrală şi cea de Sud.
Florile sunt cunoscute şi sub denumirea de „plante de apă caldă”. Specialiştii spun că scufundarea ghiveciului în apă caldă (nu fierbinte sau clocotită) grăbeşte înflorirea plantei. În epoca victoriană, florile achimenes erau preferate în grădinile regale.
Rude îndepărtate cu violetele africane şi gloxiniile, Achimenes prezintă un grup de tulpini subțiri, semilemnoase, care se ramifică şi dau naştere la flori. Frunzele, acoperite de peri fini, pot avea o cromatică mai închisă ori mai deschisă, în funcție de specie.
Cât despre inflorescențe, acestea pot fi albe, gălbui, galbene, violet, roz, cu picățele, în degrade, albastre sau roşii, cu flori simple sau bătute.
Rizomii de achimenes se plantează în lunile timpurii de primăvară, în pământul proaspăt afânat, eventual bogat în humus. Rizomii se plantează în fiecare an în pământ nou. Pentru a reduce aciditatea solului, acesta poate fi amestecat cu calcar sau cu coji de ou pisate.
Pentru a se dezvolta, rizomii au nevoie de un sol bine drenat, prin urmare este indicat să îl uzi constant, însă fără a face exces de apă. La începutul perioadei de creştere, pentru a stimula dezvoltarea frunzelor, folosiți un îngrăşământ lichid bogat în azot. În momentul apariției mugurilor, în-locuiți acest tip de îngrăşământ cu altul bogat în fosfor şi potasiu.
Achimenes nu este o plantă pretențioasă, însă este indicat să respecți câteva condiții pentru o creştere armonioasă a plantei. Un lucru este sigur: nu-i plac extremele. Achimenes nu iubeşte frigul, dar nici căldura excesivă. Temperatura ideală la care trebuie cultivată este cuprinsă între 16 şi 27 de grade Celsius. Poate tolera temperaturi puțin mai joase, dar niciodată mai mari. Iarna, rizomii trebuie păstrați într-un loc umbros şi uscat şi trebuie ținut cont de faptul că rezistă la ger. (eu îi țin la beci sau într-o cameră neîncălzită).
Începând cu luna martie şi până în octombrie, planta necesită udare cu regularitate. În momentul în care rizomii dau primele semne de viață, pământul trebuie udat mai mult şi menținut umed. În perioada de înflorire, planta se udă mai rar, însă suficient pentru ca solul să nu fie uscat. În perioada de repaus, rizomii trebuie conservați aproape uscați.
Temperaturile caniculare nu îi fac bine, putând provoca decolorări ale frunzelor sau uscarea prematură a florilor.
În perioada de creştere, achimenes se udă constant, însă solul nu are voie să mustească de apă. În caz contrar, rizomii pot putrezi şi pot provoca moartea plantei.
Este recomandat să nu stropeşti florile cu apă, altfel există posibilitatea ca acestea să se ofilească.
Tot în ceea ce priveşte apa, este indicat să ții cont de un alt aspect important: achimenes este o plantă foarte sensibilă la rece, motiv pentru care nu trebuie udată niciodată cu apă rece.
Dacă uiți de această regulă, frunzele ei se pătează, iar florile cad. Udarea se face cu apă călduță, ținută la temperaturi cuprinse între 29 şi 30 de grade Celsius.
Nu este indicat să ții aceste plante direct în razele soarelui. Încearcă să-i găseşti un spațiu semi-umbros în care să crească. O dată la 2 săptămâni poți pune în ghiveci un îngrăşămânat special pentru plante cu flori.
Achimenes înfloreşte în toată perioada caldă, de obicei din iunie până spre sfârşitul lui septembrie. După această perioadă, tulpinile şi frunzele se usucă, însă planta supra-viețuieşte până în primăvara următoare datorită rizomilor.
După ce planta începe să se îngălbenească, este recomandat să întrerupi aplicarea de substanțe fertilizante şi să răreşti mult udările, pentru a permite plantei să intre în repaus.
Achimenes se înmulțeşte primăvara, prin replantarea rădăcinilor (rizomi mici) ce au aspectul unor conuri de brad, solzoase, cu lungimea de 1-3 cm. Se poate înmulți şi prin butaşi ce se prelevează la începutul verii.
Rădăcinile acestor plante decorative se dezvoltă rapid la temperatura camerei şi într-un spațiu bine luminat.
Planta se poate înmulți şi prin semințe, ce trebuie sădite primăvara, dar nu înfloreşte decât după un an de la însă-mânțare.
Câteodată se confruntă și cu unele probleme. Căderea florilor este provocată de o bruscă schimbare de temperatură sau de umiditate. Trebuie evitată mutarea ghiveciului în perioada de înflorire. Ofilirea plantei poate fi cauzată de lipsa de apă sau de excesul de soare.
Acarienii sunt cel mai des întâlniți paraziți care atacă frunzele şi florile acestei plante. Tăiați în mod regulat extremitățile ramurilor pentru a favoriza creşterea în formă de tufă. Îndepărtați frunzele sau florile uscate.
practic-idei.ro/ud-achimenes-cu-apa-la-29-30celsius.… 
